Lambada

imaginați-vă că ascultați Kaoma, La lambada.
a făcut asta parte din copilăria voastră?
las fereastra deschisă și dau startul chefului
până când ochiul conștiinței nu mai pândește de dincolo
de geam
până când adorm pe pleoapa mea și sunt eu însumi, uitând de ochi,
fiind ceva ce n-are morală
adormind ca și cum ar fi 1990, prima libertate după Revoluție
iar ștrandul suna de muzică și zăpăceală
care acum e văzută printr-o lentilă roz

îmi ajunge să deschid fereastra cu un joc PC
Desperados: dorit mort sau viu
încât să presimt ce înseamnă să trăiești cowboy
să salvezi satul și toți să te creadă erou
să arunce virgine înspre tine ca Batșebe înspre regele David

ce rol! Oamenii aceia trăiau chiar și împușcați!
fiindcă pruncii visau să fie ca ei.

când nu știu dacă trebuie să mă apuc de scris sau de citit,
atunci știu cât de mult iubesc viața.
ascult vechii artiști de câtă singurătate au avut parte, uneori dansez s-o celebrez,
asta mi-au cerut.
cum poți să faci un om să-și miște un deget pentru ceva,
cum să-l faci să danseze, așa cum m-a prins pe mine muzica?

Comentarii