bildungspoem

cândva
după majorat
mama trebuia să-mi sărute buzele
să-mi ia fața în mâinile ei
și să-mi spună: ești om mare

poate o va face-o moartea
mi-am zis
sau mama știe că nu sunt om mare
nu cum sunt oamenii mari
nu cum am văzut oamenii mari
fumând pe coridoarele trenurilor
făcând cancer la plămâni și fiind oameni de asta
mândri că istoria îi șterge de pe fața pământului
oricât aș tânji să (mă) pierd
nu pot fi atât de dezarmat ca ei

o, văd că numai o minte de copil
poate fi ținută într-o lume
care seamănă cu o grădină zoologică
o cușcă atent dotată
și să mai creadă că totul e un joc
n-am nicio cicatrice s-o iubesc

nu...
să mori de cancer e o rușine
să lași umbre peste morții tăi
și peste ce mama nu ți-a spus
noi trebuie să fim veșnic frumoși și copii
să mori e o rușine
noi trebuie să bem elixir nutriționist
și să trăim sute de ani fără drag în concurență
copii inteligenți
și fără înțelepciune

uită de toaletele școlilor
de colțurile blocurilor
aprinde și tu o țigară aci
fiule
azi a murit tatăl tău
îmi spune mama
fiat lux
și încep să plâng
fumez și plâng

Comentarii