Dezlănțuit

Limba este o ființă
și, biata de ea,
tot ce îi cer...
este să stea de vorbă
cu gândurile mele
care sunt și ele
o formă de viață.

Și dragostea este un monstru. Frumos.

Și se produce o luminiscență
gândindu-te la ea,
precum te întâlnești cu tine străin pe stradă,
fața ți se luminează și saluți.
Iar mama ta ți-a interzis să te mai vezi
cu străinul. Dragostea e un anturaj greșit, ți-a zis.

Și nu ne aduc aminte aceste creaturi
de ceea ce sunt
când cuvintele ies din noi fără oprire
la o simplă moarte a cuiva,
la un sărut respins,
în timp ce gândurile dospesc într-o supă organică
neștiind în ce animal să evolueze?
Iar eu, prins în această luptă dintre mine și mine
rămân un bestiar
plin de momente care alcătuiesc viața –
un totem pentru cei care vin după noi.
Viața este, de asemenea, o formă de viață.

Comentarii