poezia îmi face viața mai frumoasă

Ca și atunci când pianistul începe să cânte
după o absență îndelungată a coloanei sonore,
încât respirația și cuvintele personajelor
deveniseră apăsătoare în felul lor realist,
fără nicio evadare în armonie,
tu începi să îmi citești poezie,
cuvintele poetului devin muzica aceea
care absentase din filmul vieții mele
și care mă face să îmi iubesc suferințele,
devine luciditate, de parcă nu-s în mijlocul
durerilor, ci le-am depășit deja
și mă văd privindu-le în urmă
la cât de mult m-au făcut mai sensibil
și mai bun.

Încercând să legi versurile de mai sus între ele,
metaforă cu metaforă în mesaj,
propoziție cu propoziție în frază,
ai uitat și tu, o clipă, de suferințele tale?

Comentarii