patru pătrimi

când îți asculți muzica ta
ce te îmbracă rebel împotriva modei
îți clatini ritmic capul și aștepți să înceapă odată viața de apoi
cerul îți îmbrățișează cu albastrul lui singurătatea
și când ți-o face infinită înveți să o savurezi
iar sunetele îți umplu mintea cu sfială
precum inima ți-ar locui (în) cutia de rezonanță a chitarei
în același fel cum dragostea poate locui în cuvintele de dragoste
iar ultimul acord e lăsat să curgă până se golesc toate venele de balast
ca o îmbrățișare lungă de adio