Crăciunul din oală


D
acă nu v-ați săturat în anii trecuți să îi mințiți pe cei mici că Moș Crăciun există și că barza încă n-a ieșit la pensie, poate urmează să vi se spună verde-n față că pentru ei anul acesta e ultimul an de credință în basme, gândindu-se la tableta iPad care îi așteaptă împachetată în cutie.
Pe lângă nemulțumirea pe care o avem cu toții, că iarna nu mai e cu zăpadă, cum eram obișnuiți, globalizarea ne-a ajuns din urmă și e o rușine să-i mai spui cuiva Crăciun fericit!, că fiecăruia îi scrie pe frunte religia sa tocmai să se evite situațiile jenante, de aceea se cere să se spună Sărbători fericite! în schimb. Mai tinerește, Merry X-mas, în traducere liberă: bine că s-a dat liber.
Oricât ar părea de normal, Crăciunul românesc e bizar pentru străini, care mai nou nu vor să mai cânte nici oh what fun it is to ride in a one horse open sleigh (oh, cât e de distractiv să te dai cu sania trasă de-un cal) din cauza problemelor de siguranță, că trebuie purtată o cască de protecție și nu-i bine să îi încurajezi pe cei mici să facă astfel de lucruri. Pe noi, românii, ne-ar pune și-n cătușe pentru versul să facă din blana lui veșmânt frumos Domnului. Colindele străinilor nu au nicio tristețe sau realism, sunt voioase, pentru cetățeanul global, nu supără pe nimeni, nu îi dă nimănui identitate, în cel mai rău caz autorii se plâng din cauză că last Christmas I gave you my heart and the very next day you gave it away (la ultimul Crăciun ți-am oferit inima iar în ziua următoare te-ai lepădat de ea). Străinului nu-i pasă cum umbla din casă-n casă Maria, îi strici cina să-i spui așa ceva. Nu departe suntem și noi să ajungem acolo.
Christ-mas în limba engleză înseamnă liturghia lui Hristos. Dacă e X-mas, poate fi și veșnică pomenire pentru domnul X, că-i de formă totul și n-are importanță cine e X-ul tău și-l poți sărbători și pe Batman sau pe toți mutanții X-Men, totuna-i. Nu-s nici eu fan Crăciun, dar asta numai fiindcă și cu ochiul liber al agnosticului se poate vedea că s-a pierdut esența și doar se bifează sărbătoarea.
De ziua mea, nu îi cer scuze nimănuia că sărbătoresc intrarea într-un nou an din viața mea și e ridicol acest X-Mas ca scuză pentru cei care nu cred în Dumnezeu. Nici eu nu cred și e penibil să-mi văd cunoștințele împleticindu-se să-mi ureze sărbători fericite, de teama că m-ar face să mă simt incomod. Până și mie mi se face rușine de jena lor.
La origini, data de 25 decembrie pentru Crăciun e păgână, mai ales că Hristos e improbabil să se fi născut la finele anului, dar cum exista deja o sărbătoare păgână pentru asta, Biserica Catolică și-a zis că e mai ușor să îi schimbe numele sărbătorii și să o păstreze în aceeași dată. Și, iată, se întoarce înapoi de unde a venit, cu sau fără dosar X, că o ciudățenie a ajuns o normalitate: să depeni amintiri în fața șemineului nu-i normal, nu sunteți cu adevărat prieteni, e mai normal să se vorbească în fața șemineului despre porcii omorâți și cât de moral e să fii vegetarian, ba și mai și, e și sănătos și cool, ești pe val.
Cei mai mulți oameni percep sărbătorile de iarnă ca fiind cârnațul din oală. Acela-i dumnezeul lor. Când se împarte-n Centru ciolan cu fasole, Dumnezeu îi vizitează din nou cu miros îmbietor ș-o predică despre partidul politic care a „sponsorizat” parada.
Ca-n fiecare an, alții își vor da-n petic și vor umple sălile de la Unitatea de Primiri Urgențe. Ba că au mâncat cu clema la nas mâncare stricată, ba că au mâncat până s-au înecat, ori s-au îmbătat până-n comă alcoolică.
Mai este cealaltă extremă, a celor super-ospitalieri, care așteaptă oaspeții cu programare, stă cu fiecare 20 de minute și îl trimite în drumul lui. Și s-au pregătit o lună de zile pentru eveniment, au umblat prin toate magazinele, toate piețele, au aruncat cu bani în dreapta și-n stânga pe lucruri de care n-au nevoie, să impresioneze, și-n loc de o seară călduroasă, în care să își pună capul jos și să stea-n tihnă, au un du-te-vino scump plătit. Iar luni, din nou la lucru, până la Revelion. Și să știți că se poate și mai rău decât o șaradă de Crăciun făcută acasă: o șaradă de Crăciun făcută la birou. Din păcate, se poartă.
Vă urez Crăciun fericit și să vă prindă Anul Nou cu un curaj renăscut în inimă de a face lucrurile pe care vreți cu adevărat să le faceți în viața voastră! Ne vedem în 2016!

Cum ar arăta un film de Crăciun dacă ar făcut de diferiți regizori cunoscuți