Patriotism și protocronism


Somnul rațiunii naște monștri
Teoriile conspirației au întotdeauna un efect de bulgăre, care se face tot mai mare cu cât înaintează mai mult. Când recurgem la iluzii de grandoare pentru a ține acest popor laolaltă nu suntem mai puternici, ci atunci trecem prin cel mai adânc moment de slăbiciune, iar nevoia de iluzionare este una compensatoare frământărilor din mentalul colectiv.
Atent făurite, materialele și lucrările pe tema ascunderii voite a istoriei românilor gâdile urechile prozelitului prin îmbinarea perfectă a nevoii de cunoaștere cu cea de securitate, se prelungește starea de bine prin evadarea din realitate într-o zonă ideală, unde nu există nicio neliniște, uneori în visul utopiei. Odată aceste nevoi fiind satisfăcute, se naște senzația de fericire și căutarea întreținerii ei în permanență pentru evitarea nefericirii. Vezi material despre cum se formează adicția AICI.
La fel cum funcționează orice religie, încet-încet se recurge la mituri pentru umplerea golurilor pe care istoria și știința nu le pot umple, iar adevărul devine mai puțin important atâta timp cât confortul emoțional rămâne intact.
Chiar la începuturi, năzuințele naziștilor de a-și găsi originile ariene păreau nevinovate, cu expediții științifice în Tibet, studierea limbilor moarte, a aspectului nomazilor a căror descendenți se credeau, până când experimentele au dus mult mai departe, unde nu se credea că se va ajunge vreodată: operații pe viu pentru măsurarea nivelului durerii, studierea comportamentului după extirparea unor lobi cerebrali și multe alte atrocități împotriva rasei umane. La fel ca acum, înainte de comiterea acestor crime, au apărut minciuni în mass-media, precum publicația Der Stürmer, în care, cu cât mai absurde acuzațiile la adresa evreilor, cu atât mai vândute numerele. Chiar și la noi, articolele de pe site-urille de știri(!) duc până într-acolo încât dacii (implicit urmașii lor) sunt numiți arieni, precum arienii blonzi ai lui Hitler, descendenți direcți ai zeilor (exemplu AICI).
Nu e prima dată când protocronismul a prins putere în țara noastră, dacă ne gândim la legionari. Iar unde nu se poate explica de ce am fost înapoiați la un anumit moment istoric față de curentul european, se vorbește despre o specificitate a curentului respectiv pe plaiurile noastre. Adică dacă toată Europa avea roată rotundă la car, iar roțile carelor noastre erau încă octogonale, nu se vorbește despre înapoiere, ci despre un specific românesc. Se dorește o sincronizare cu orice preț pentru o confirmare, ca și cum, dacă tăblițele de la Tărtăria nu ar fi fost traduse (mă rog... traduse) de un protocronist, am deveni imediat apatrizi.
Cu câțiva ani în urmă se spunea că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, acum se pare că era mai bine pe vremea lui Burebista, că, nu-i așa, trecutul este întotdeauna de aur. Și n-are nicio importanță că teoriile despre sângele nobil al românilor se bat cap în cap atâta timp cât păstrează aura de basm popular românesc care trezește naționalismul în spiritul cititorului...
Niciodată nu voi uita cum, aflându-mă la un simpozion, cineva începuse să predice învățături protocroniste, că noi, românii, ne-am aflat, de fapt, întotdeauna în fața epocii, nu în spatele ei, că Eminescu, prin versurile La steaua care-a răsărit/ E-o cale-atât de lungă,/ Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă.// Poate de mult s-a stins în drum/ În depărtări albastre,/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre. Acel „guru” a spus că îl bagă pe Einstein în buzunar cu tot cu E=mc² și face ceva pe tot neamul lui de jidani. Firește, a dat uitării faptul că Maxwell își publicase în 1865 lucrările prin care spunea că și lumina are o viteză limitată, nu infinită, cum se credea, iar ideea aceasta vuia în Europa, Eminescu fiind la curent cu noutățile; nu Einstein enunțase că lumina are o viteză limitată. De la acea întâlnire am plecat imediat... știind că protocronismul nu are niciodată finalitate în patriotism real, ci-n nebunie în numele emancipării și al regăsirii identității (paradisul pierdut).
Să nu uităm că n-am fost mai buni decât alții niciodată: și strămoșii noștri au făcut sacrificii umane, și strămoșii noștri se ocupau cu prădarea satelor de peste graniță, iar când am avut puțină putere la îndemână, în perioade de conflict armat, am comis crime de război ca toți ceilalți. N-am fost mai buni nici decât rușii, care la ordinele lui Stalin au ucis zeci de milioane de compatrioți, că-n comunism ne-am trimis intelectualii la închisoare, nici decât nemții, care scriu în cronicile lor că soldații lui Hitler au rămaș șocați când au văzut brutalitatea românilor la adunarea evreilor pentru deportare, iar românii n-aveau niciun motiv să fie mai naziști decât naziștii, în afară de plăcerea de a face răul. Din orașul meu natal, Satu Mare, au fost trimiși în lagăre 18.000 de evrei, iar mărturiile supraviețuitorilor întrec în imagini sângeroase multe din ale celor deportați din Germania hitleristă.
Chiar dacă ar fi adevărate, nu acesta este efectul pe care ar trebui să îl aibă răspândirea acestor teorii. Au fost de ajuns să fie scrise câteva versete în Biblie prin care soldații Domnului sunt chemați la luptă, ca acestea să ajungă să fie inscripționate pe steagurile cruciaților. Dacă ar fi adevărate, efectul lor ar trebui să fie eliberator, or pseudo-savanții acestor materiale protocroniste urmăresc generarea și alimentarea conflictelor interetnice prin propagandă extremistă mascată. Sau, de ce nu, pregătirea subconștientului populației pentru apărarea patriei, în caz de război, mai ales că acum câțiva ani puțini și-ar fi dat viața pentru țară, iar patrioții de carton de acum sunt aceiași șovini de ieri cu delir de grandoare.