Anglia care nu ne-ncântă

Viața din Anglia nu e mai bună decât traiul din România. Sigur, asta pare o exagerare sau o declarație făcută din prea mult zel, dar vă asigur că timpul pe care l-am petrecut în Anglia alături de logodnica mea ne-a convins pe amândoi de acest lucru. Singurul lucru care ne-a plăcut a fost muzica lor. Dar nu-i nevoie să mergi în Anglia pentru asta.
Orice bancă mi-e un pat
Dacă aveți o diplomă universitară în domeniul uman (filologie, psihologie, filozofie, arte, sport, design etc), trăiți mai bine în România decât ați putea trăi în Anglia. Chiar dacă aveți diplomă de medic sau arhitect (ce duc ei lipsă), englezii nu recunosc toate universitățile din România, deși fac parte din sistemul Bologna. Sau dacă faceți parte din clasa mijlocie în România, sunteți pe picior de egalitate cu englezii din clasa mijlocie, deși ei se cred superiori tuturor. Or, englezii nu vă vor considera niciodată unul de-al lor, chiar și cu cetățenia semnată de regină.
Ca ăla din romanul
lui Zaharia Stancu
Majoritatea englezilor este rasistă. Se fac eforturi imense pentru înăbușirea acestui lucru și păstrarea unei imagini intacte în lume. Imaginea. Acesta este cuvântul de ordine. În cultura englezească, oamenii sunt educați să fie politicoși și reci în același timp, indiferent de gradul de relație pe care îl au cu persoana respectivă, de la funcționarul de la ghișeu, la frate de sânge. Faptul că am scris funcționarul de la ghișeu și nu funcționarul/funcționara este considerat un act de sexism. Imaginați-vă despre ce sunt glumele englezilor dacă toate lucrurile amuzante sunt interzise prin lege a fi pomenite public, inclusiv la bar.
Hi-hi-hi, ha-ha-ha, ce amuzant!
E minunat aici!
Nu e un secret al psihologiei că oamenii care râd des, din aproape orice, o fac pentru că se simt foarte singuri și vor să ascundă asta. Englezii râd ca să se afle-n treabă, aproape că îi apucă râsul și dacă le arăți un deget. A photon travels light este considerată o glumă bună. Prințul Charles ajunge-n iad și i se spune să-și aleagă pedeapsa veșnică este o ofensă greu de iertat. Familia regală e considerată de origine divină, ca vechii faraoni ai Egiptului.
Ziarul cel mai slobod la limbaj licențios este un pui pe lângă Cațavencii noștri. Ei n-au nicio înjurătură de dumnezei și nici nu poți înjura cu toată inima, că te găsești spunând simplu: fuck. Așa este: fuck și când pierzi autobuzul, și când ești concediat. Cu un simplu fuck, nemulțumirea rămâne în subconștient și are efect de picătură chinezească până la diagnosticarea cu boala secolului – stres. Engleza nu-i o limbă a eliberărilor.
Englezii trăiesc în comunism fără să știe și o numesc monarhie. Televizorul este sursa adevărului lor spiritual, poate face diferența între a cumpăra de la magazinul de la colț sau a-l lăsa să dea faliment fără clienți, totul de la o simplă bârfă apărută pe micul ecran. De țigănit, la show-urile de tembelizare pe care le-am importat de la ei, se țigănesc la fel ca noi, cu diferența că poveștile respective sunt adevărate și nu e totul doar o regizare.
Câteva mici diferențe
Cu condusul pe partea dreaptă vă puteți obișnui. Unii se pot obișnui să locuiască și-n case cu o singură foaie de sticlă la fereastră (există o lege a păstrării caselor vechi, or toate sunt vechi), cu vântul șuierând de la un capăt la altul al casei. 99% din case sunt friguroase, cu pereți subțiri între vecini. Nu e nicio problemă că minorii aud vecinii cum urlă în patul matrimonial, e problemă dacă joacă un joc PC cu un an sub vârsta recomandată. Și nu-i niciun bai dacă fata de 14 ani are un iubit de 33 de ani cu care se culcă în fața mamei sale, iar el îi dă droguri ușoare fetei și consumă cocaină cu mama ei, dar e o problemă mare dacă aceeași fată se uită la televizor la un film porno. Acesta e un caz real. Eu nu m-am putut obișnui să trăiesc într-o asemenea țară unde astea sunt considerate normale.
Sunt sexy și știu asta
Nu-i nicio rușine să îți dai copilul la casa de copii, dacă nu mai ai chef să-l crești, dacă „vrei să îți începi viața de la început”. Dacă „te trage-n jos copilul”, îl poți lăsa, după obiceiul englezesc, la ușa orfelinatului, cu un bilețel, dacă e mic, cu alocația-n mână, dacă e mărișor. Aceasta nu-i o problemă fiindcă natalitatea este atât de încurajată în toiul „invaziei musulmane” încât planul de reușită în viață al fetelor, la 14 ani, este: termin școala elementară, fac un copil, iau alocație... plus sporul de mamă singură, care ajung împreună să depășească salariul de 65h/săptămână al unui român care muncește acolo.
O cunoștință de-a mea se întâlnea cu o englezoaică. După un timp, a întrebat-o dacă nu dorește să ridice relația la un alt nivel, să se mute împreună. Răspunsul ei a fost: „îmi pierd independența financiară”. Ea avea un copil și nu muncea nimic, primea alocație și spor de mamă singură. În mod normal, românul ar considera asta o dependență, că ești dependent de bugetul statului, nu independență financiară. Dacă se descoperea că locuiește cu cineva, își pierdea banii.
La ei, e normal ca un copil să crească fără tată, iar mama să ia copiii după ea, la bar. Să nu vă imaginați că iepuroii de la bar n-o curtează. Are doar 21 de ani, cei mici îi arată drumul înapoi, iar ea e mamă de profesie.
Iz local pe străzile Londrei
Nu numai noi avem pe străzi oameni beți încă de la ora nouă dimineața. Și englezii au demonii lor, tot atât de matinali, doar pe amfetamine. Cei mai mulți au săpun, dar nu-l folosesc, au și pastă de dinți, dar nu vede periuța. Însă imaginea contează, să le ai în baie.
Foarte puțini englezi au terminat liceul și chiar mai puțini au studii superioare. Inteligența este atât de scăzută încât nici măcar un ziarist nu mi-a putut spune trei titluri de poezii scrise de Byron, poet național englez din perioada romantică. Chiar și englezii cred că „Biblia a fost scrisă de popa din sat”. Doar că imaginea Angliei este bine șlefuită, orice știre internațională, cenzurată. Un post de televiziune a fost închis după ce a publicat un documentar care arăta unde se duc gunoaiele. Desigur, sortarea e făcută meticulos, flaconul e aruncat în tomberonul verde, resturile menajere în cel albastru, dar nu sunt reciclate, ci duse-n Africa și aruncate în câmp. Totul e superficial.
Reciclare la grămadă
Poate nu apreciați în întregime contribuția lui Raed Arafat la sistemul sanitar românesc. În Anglia nu există Unitate de Primiri Urgențe. Consultațiile sunt plătite, asigurarea acoperă doar faptul că medicul te vede, nu și scrierea unui tratament. Suni la „Urgențe”, răspunde robotul. În toiul durerilor trebuie să vorbești o engleză curată de Cambridge pe care s-o poată recunoaște vocal robotul. Dacă ceea ce spui nu se află într-unul din cuvintele-cheie, îți spune să iei un paracetamol. Ești răcit, paracetamol. Ai infecție, nu iei antibiotic, că nu se prescrie decât la febră de patruzeci, ți se dă paracetamol. E ca-n bancul cu Bulă ajuns medic. Toți pacienții care veneau la el primeau același diagnostic: limbrici. Vine unul cu piciorul rupt. Îi scrie diagnosticul: limbrici. „Domnule, nu vezi că am piciorul rupt, osul e ieșit prin piele?” „Păi cum s-a întâmplat?” „Am șutat mingea într-un copac, m-am urcat după ea și am căzut.” „Ei, vezi?! Te-a mâncat în fund să urci în copac!”. Un taximetrist englez a murit încercând să îi explice (bâlbâit) robotului că suferă un stop cardiac. Robotul crezuse că are limbrici la limbă și i-a închis în nas.
Pierdut buletin
Tu ești factura pe care o plătești. Cetățenii Angliei nu au buletin de identitate, ci doar pașaport, iar dovada faptului că locuiesc în Anglia se face cu ajutorul unei facturi și al unui extras de cont. E normal pentru englezi să nu aibă casa lor, să locuiască în chirie. O chirie bună poate fi lăsată moștenire, să nu fie dați afară urmașii. O chirie se obține greu, chiar și cu banii jos, deoarece se întocmește un dosar care e studiat de agenția imobiliară și de către landlord, până la cel mai mic amănunt, chiar și convingerea religioasă se află în chestionar. Dacă ești declarat ne-eligibil, intri într-o bază de date națională și îți scade scorul, așadar devii chiriaș tot mai greu, vagabond tot mai ușor.
Caut chirie...
Credeți că acum nu vă lasă moștenire părinții mare lucru în România? Tot mai bine e decât să vă lase moștenire o rată pentru ceva pe care nu l-ați cumpărat. Ratele se moștenesc. Iar dacă tatăl sau mama cade la pat și nu aveți studii făcute pentru îngrijirea bătrânilor, statul consideră că bătrânul e în pericol și vi-l ia, vi-l bagă-ntr-un azil de bătrâni și îi confiscă tot ce are – pentru compensare. Rămâneți fără părinte și fără moștenire. Statul o vinde mai departe băncilor. Nu e de mirare că, la noi, românii sunt proprietari pe țară, peste 75% din români sunt proprietari pe casele în care locuiesc, pe când, la englezi, e foarte scăzut numărul celor care au o casă, sub 10%. A băncilor e țara lor. În Anglia, o casă decentă costă între 100.000 - 500.000 lire.
Un biciclist putere
Mă suna la un moment dat operatorul meu de telefonie mobilă, Lyca, să îmi facă o ofertă de internet de 24 Mb/sec, „cel mai rapid internet pe care l-a văzut Anglia”. Prima dată am crezut că e o glumă, acasă aveam 1.000 Mb/sec, deși am fost întrebat telefonic dacă în România am curent electric acasă. I-am zis că am și budă în spatele curții și că vine un englez s-o golească o dată pe lună și i-am închis telefonul. Sunt atât de superstițioși încât eu, cu dantura mea nu prea orto, am fost pus sub suspiciunea de a fi vampir și trimis... mai încolo... când am spus că sunt din România. Mai ales că fusese difuzat la TV „documentarul” intitulat „Romanians are coming”.
Câinii cu covrigi în coadă
Financiar, se trăiește la fel. Un singur loc de muncă nu e suficient sau trebuie să faci ore suplimentare, 65 de ore pe săptămână să reușești să te întreții. Și nici dacă dorești mai mult, nu se poate, e ilegal. Cu cât muncești mai mult, cu atât plătești impozit mai mare, nu e încurajată munca, ci lenea și benefits.
Un acoperiș modern
Cu un program de lucru prelungit, aveți 1.400 lire în mână. Se plătește taxă și pe aer, după puritatea aerului în diferite zile. Se plătește taxă pe apa pluvială. Pe trotuarul din fața casei. Pe posesia de TV (nebăgat în priză). Impozitul pe casă e o dată la patru săptămâni și e puțin peste 120 lire. Chiria cea mai ieftină e 500 lire, salariul minim pe economie, 800 lire. După ce le plătiți pe toate, inclusiv curentul electric, rămâneți cu 400 lire să trăiți. Cu 100 de lire se poate trăi o săptămână. Patru săptămâni, 400 lire. Acum imaginați-vă că locul de muncă e la 15 km depărtare. Vă mai trebuie și o mașină. E mai scump să călătorești cu autobuzul decât cu mașina. Impozitul pe mașină e 12 lire, dar asigurarea e 150 lire lunar. Și în Anglia ieșiți pe minus cu banii la final de lună și mațele cântându-vă simfonii chiorăite.
Fluier a pagubă
Apa cu care trebuie să vă spălați nu e bună nici de irigat grădina, e dură. N-aș da-o nici pisicii s-o bea. Cea mai dură apă din Europa. Fiind o insulă, resursele sunt foarte limitate. Apa de la robinet nu e potabilă, la un pahar de apă se depune la fund cam un deget de var. Nu e însorit mai niciodată, așa că unii se spală-n ploaie (cei fără chirie). Dar e lovely, după binecunoscutul tic verbal englezesc, e o adevărată comuniune cu natura. De ce să plătești apă murdară, să te speli cu ea, apoi să plătești că te-ai spălat cu ea, sub forma a două facturi: water in, water out. Cât iese pe robinet, trebuie să meargă la canal. Dacă pui apă-n găleată să speli pe jos, plătești în plus pentru posesie de apă. Iar dacă ai un drac în plus, plătești impozit pentru posesie de drac. Doamne ferește să te
În meniu scria Latte,
nu ghiveci de cafea...
posede vreunul, e scump să ai și draci! Poate de aceea nici popa nu dă cu busuiocul, că e scumpă apa. Și busuiocul pute a nespălat.
Vrei să tragi aer curat? Plătești bilet să intri într-o pădure, proprietate privată, asculți cum cântă cucul, în bilet sunt incluse trei cântecele de cuci și trei guri de aer de o puritate a aerului de 78%.
Aristocrația e bine definită în Anglia. Fără să faceți parte din common wealth, nici la război nu vă puteți duce. Nu poți avea o companie mai mare de 300 de angajați fără să ai titlu nobiliar și să fi ieșit basma curată după treizeci de acuzații de viol infantil.
Dar parcă, ajunși acolo, pe români îi prinde un virus, își vând casele din România la preț de nimic să își plătească în avans chiria pe zece ani într-o casă friguroasă din Anglia, cu ușă de lemn și alte condiții descrise mai sus. Nu mă credeți? Convingeți-vă că iarba din curtea vecinului nu e mai verde. Granițele sunt deschise.

Comentarii