Câteva cuvinte despre eschivare

E o risipă să petreci dacă știi că nu ai nimic real de sărbătorit.
Ne trăim viețile ca și cum n-am fi niciodată acasă pe pământ, ca și cum ar trebui întotdeauna să fim în altă parte, nu unde ne aflăm și de aceea ne gândim prea puțin la consecințe, pentru generațiile următoare, la urma urmei ne spunem că Pământul nu e casa noastră.
După ce ne deconstruim fericirea simplă a copilăriei și-o facem țăndări cu plăceri de care nu avem nevoie, doar ca să ne simțim integrați, parte a unui colectiv, apare o oboseală, am depus un mare efort să ne forțăm să ne placă anumite lucruri, deși, de la bun început știm că a le experimenta nu ne va face să le și placem.
Sentimentul de conexiune cu ce e în jur nu vine de acolo. O conexiune este ceva abstract, nu poate fi împăcat cu dorințele și nevoile pentru lucrurile materiale din jurul nostru. Poate adevăratul scop al vieții este să pierdem frumos vremea lângă cei dragi și toată pompa lumii nu-i decât o complicație, o iluzie că ar exista ceva mai măreț de atât. Între timp, facem o școală împinși de curiozitatea despre lume, muncim din hărnicie și încercăm să ducem fiecare zi mai departe până în ceasul morții.
Am fost aproape de moarte de mai multe ori. De fiecare dată când m-am trezit, am știut: iubeam prea puțin. Mă temeam că dacă voi arăta vreodată mai multă dragoste pentru oricare din lucrurile pentru care o înăbușeam, voi părea ridicol. Vreau să cred că nu sunt singurul.
Poate această alergare nu-i decât ratarea pe care refuzăm să o privim în ochi că din dorințele pe care ni le-am inventat noi înșine, nu e nimic de valoare, adică nimic simplu și toată zbaterea asta de a fi moderni d.p.d.v. social nu-i altceva decât efortul uriaș de a integra în noi înșine ceva artificial încercând să-i dăm un iz natural. E ca și cum mi-aș pune un piercing în creier așteptând să se prefacă nu într-o infecție, ci într-un neuron fashionable (n.r. la modă), udându-l zi de zi cu serotonină, să prindă rădăcini acolo.
Veșnic preocupați, bolborosim cu orele în capul nostru, zi de zi, deconectându-ne de la realitate, asemeni celor din jur, că nu ne mai pasă de realitate, în loc să lăsăm mintea să nu mai gândească nimic, să se odihnească în prezent. Continuând să facem lucruri pe care nu vrem să le facem, întărim zgrunțul care ne fură seninătatea, hrănim câinele cel mai turbat din grădina zoologică a minții.
Mi-e tot mai ușor să văd că sursa singurătății mele nu e unicitatea mea în lume, individuația, ci faptul că am renunțat demult să mai depun efort în a impresiona oamenii pe care nu-i plac făcând lucruri care nu-mi plac și nu-mi satisfac nicio nevoie. Am obosit, dar lumea pare foarte alertă în jurul meu, preocupată să continue cu deșertăciunea, or eu nu fac parte din colectiv. N-am cu cine să fac schimb de vicii, nu că n-aș avea vicii, ci nimeni nu le are pe ale mele. De pildă, unul din viciile mele e teama și aștept ca schimbând teama mea cu cineva, să se anuleze reciproc.
Am cunoscut foarte mulți oameni care au pus eforturi imense în lucruri în care nu credeau, ci voiau să fie ca alții. Odată am cunoscut pe cineva căruia părinții îi cumpărau tot ce voia, iar el voia să fie muzician, visând la glorie. Își cumpăra piane scumpe, avea acasă zeci de instrumente de marcă, dar de cântat, nu știa cânta la ele, își lăsa mâna pe clape precum ciocanul pe nicovală. La 30 de ani s-a sinucis. El era bun la matematică și a scris în biletul de adio că a pierdut trenul unei cariere de matematician cu lucruri la care nu se pricepea, nu credea-n ele și nu îi ofereau plăcere. Viața lui fusese o mare minciună, voia glorie, nu putea pune pasiune fiindcă toate instinctele îi spuneau că-i afon, dar el nu le dădea ascultare până când vocea lor nu a mai putut fi ignorată. Se eschivase în cel mai trist mod posibil.
Nu vă mai pierdeți timpul cu lucruri pe care nu vreți să le faceți sau în care nu credeți cu adevărat. Viața e prea scurtă. Faceți numai ce faceți cu drag sau schimbați mediul, aer proaspăt. Nu vă temeți să fiți rebeli fără cauză, temeți-vă să nu deveniți rebeli fără pauză. Nefericiții au nevoie de cauze și de lideri.

Comentarii