Cum scriu și cum nu scriu un articol

E dovedit că fumatul ajută la scris.
Despre pălărie nu putem spune același lucru.
Scrisul vine scriind așa cum pofta vine mâncând. Aici, totul se învață prin exercițiu și, după un timp, condeiul prinde un stil personal. Nu există copii-minune în istorie, literatură și publicistică. Cât timp am lucrat la ziar, între ziariști era o vorbă: la redacție nu vii să înveți cum să scrii, ci cum să nu scrii.
Întotdeauna am considerat că muzicianul se poate ascunde mai lesne în spatele sunetelor decât scriitorul/ publicistul în spatele cuvintelor: reflectă foarte mult din autor. Cuvintele au personalitate. Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești, este un vechi proverb. Prietenii îi alegem după personalitate. Așadar, imediat ce degetele alunecă pe butoanele tastaturii sau penița pe foaie, vrând-nevrând (mai mult nevrând), e un act de destăinuire. Cu ce cuvinte vă însoțiți?
Subiectul
Când alegeți subiectul, alegeți ceva care vă preocupă, dar fiți altruiști! Dacă vreți să scrieți numai pentru voi înșivă, nu aveți nevoie de cititori, așadar ar fi bine să păstrați tot ce scrieți în sertarul de la noptieră. Dacă scrieți pentru o revistă științifică, puteți folosi un discurs rece, dar dacă scrieți pentru un ziar sau pe un blog, cel mai bine ar fi „să se simtă” că materialul a fost scris de o ființă umană: cu tristeți, îndoieli și bucurii. Obiectivitate pură nu există, faceți-l pe cititor să se întrebe împreună cu dvs. care a fost cursul acțiunii etc.
Oare ce subiect să aleg?
În această eră a vitezei, în care oamenii au nenumărate probleme de rezolvat, bucurați-vă dacă vă acordă 5 minute din timpul lor. Să scrieți numai pentru voi înșivă, alungă cititorii, nu îi adună. Alegeți un subiect care să atragă, ce ați vrea să citiți chiar voi înșivă. Formați-vă simțul audienței, ca și cum în spatele monitorului dvs. se află o mulțime căreia nu îi place să îi irosiți timpul.
Câteva din lucrurile care au relevanță pentru public: relatările și opiniile despre un eveniment actual de impact, lărgirea compasiunii publicului (și) către un grup marginalizat, curiozități din lumea largă, opinie despre un fenomen cultural, social, economic etc, dragostea de înțelepciune (filo-sofia), sfaturi practice, subiecte tabu, atacuri la adresa Sistemului etc.
Atitudinea
Discursul pe care îl adoptați definește atitudinea față de subiect. Așa cum spuneam mai sus, cuvintele au personalitate. Nu e totuna dacă scrieți pisica mea e frumoasă sau mica mea felină are un aspect sănătos și îngrijit. În prima situație, vorbiți de pisica pe care o iubiți, în a doua, faceți reclamă la Kittykat. Sau: mă doare stomacul vs. mă doare stomăcelul. Dacă cea din urmă nu e replica unui copil de șapte ani în textul dvs. și e chiar o lamentare personală, puteți cădea în ridicol.
Antoniu știe retorică.
(click pe imagine)
Orice articol trebuie să aibă o armonie între ethos, pathos și logos. Prin ethos se încearcă o câștigare a încrederii cititorului, că vorbitorul ar fi o persoană autorizată sau morală prin subiectul ales, atitudinea sa față de subiect și de ce abordarea lui e etică. Pathosul apelează la empatie, transmite emoții. Logosul trasmite informații, apelează la logică și deducție. Într-un material bine scris, niciuna nu trebuie să o sufoce pe cealaltă.
Să nu încercați să îi dați nimănui lecții. Dacă oferiți atât informații noi cât și sfaturi, este optim să păreți că ați descoperit dvs. recent lucrurile despre care scrieți și că doriți să le împărtășiți din nevoia umană de comunicare sau să pară niște curiozități. De aceea nu mi-a plăcut niciodată emisiunea lui Teo, că le face pe mătușici să se creadă filozoafele satului, cu ea în frunte, în măsură să le dea lecții celor din jur, fără să se uite în propria viață.
Aristotel, autorul Retoricii
Păstrați-vă vocea pe toată întinderea textului, să nu o schimbați (și nici să n-o pierdeți), ca nu cumva să vă contraziceți și să păreți bipolar. Puteți fi brusc autoironic, pentru câteva momente, însă niciodată să nu vă bateți joc de propriul material devenind altceva decât ați intenționat să transmiteți inițial. Exemplu: regret trecerea fulgerătoare în neființă a maestrului Popescu, de-ați fi văzut ce nașpa îi stătea cu fața-ntinsă pe asfalt...
Atitudinea, adică discursul exprimat cu o voce, este mesajul materialului. Cititorilor experimentați le displac autorii care scriu despre ei înșiși cât de rotunzi sunt. Să rămână în afara textului: narcisismul, egolatria, rasismul, protocronismul, prozelitismul etc. deoarece riscați să vă pierdeți credibilitatea (ethos) pe parcursul lucrării.
Desfășurarea
Titlul este cel mai important și concentrat lucru din tot materialul. Trebuie să fie cât mai scurt, să definească subiectul sau cea mai importantă informație din articol.
Întotdeauna să începeți cu cel mai important lucru despre care scrieți, pe scurt. Primele două fraze să cuprindă tot ce aveți de spus sau despre ce e vorba în text. Restul e relatarea pe larg.
Ideile vor fi grupate în funcție de relevanța lor, de la general spre particular, de la important la mai puțin important, iar când nu mai aveți nimic important de spus, nici măcar un detaliu, știți că ați ajuns la sfârșitul penultimului paragraf, căci în ultimul ar fi bine să trageți o concluzie.
Clark Kent n-a făcut față scrisului.
De exemplu, de la general la particular, la sfârșitul unui paragraf ați ajuns la un detaliu care e mai complex și merită atenție în mod aparte. I-ați putea dedica o secțiune separată, cu subtitlu.
Digerabil
Întrebați-vă constant dacă ceea ce vreți să spuneți trebuie exprimat printr-o alăturare de imagini sau pur și simplu spus așa cum este. „Teoria pură”, adică multe informații adunate laolaltă fără nicio metaforă, o imagine sau o pauză... este foarte greu de digerat.
Probabil că aveți un mare bagaj de cunoștințe, însă trebuie puse pe foaie într-un mod ușor de înțeles și citit, cu un limbaj pentru toți. A scrie un articol nu este o provocare de a arăta lumii inteligența. Scriind, slujiți cititorul, după binecunoscutul proverb biblic: cine vrea să fie mare, să fie slujitorul tuturor.
Suprindeți plăcut cititorul prin întoarceri neașteptate de situație. Exemplu: „Viața noastră va lua sfârșit, vom muri, iar asta ne face pe noi cei norocoși. Fiindcă ne-am născut și trăim.” (R. Dawkins)
Ca să fie și mai digerabil materialul, puteți folosi poze și note de subsol. Este bine să nu lăsați un material fără poză și e recomandat să folosiți poze în care sunt oameni.
Nu-uri
Nu vă avântați în subiecte care nu sunt pe puterile voastre sau pe care nu le înțelegeți pe deplin, doar pentru a părea mai rotunzi sau mai deștepți. Iar când scrieți despre ceva cunoscut, să nu bateți apa-n piuă, nu diluați textul. Nu toate materialele trebuie să aibă aceeași întindere, interesul cititorului trebuie să rămână constant. Mai bine un material mai scurt, fără să bateți câmpii, decât unul mai lung, diluat, care obosește omul.
„Unde am rămas?”
Nu vă pierdeți claritatea! Evitați verbiajele și alambicările. Aici Mircea Dinescu ne dă exemplu negativ, deși are mulți ani în presă, pe la jumătatea frazei suntem pierduți: „Rezistența din munți a țăranului român a coborît la șes călare pe nerușinarea deșelată a lui Victor Ponta, care, drept răsplată că i-a bătut și i-a tăvălit prin smîrcurile cu stuh pe sătenii care n-au acceptat să li se otrăvească fîntînile, să li se spurce fîneața și să li se scuipe-n coliva morților, a primit în sfîrșit aprobarea pentru un nou plagiat, adică să sugă și el vrejul marelui licurici, morfolit odinioară de Traian Băsescu.” (Cațavencii, 22 oct. 2013)
 Să nu uitați că scrieți text, așadar blocul de text ar trebui împărțit în paragrafe și-n secțiuni, ca ochiul cititorului „să se odihnească” pe pagină. Scriind text, înseamnă că trebuie să scrieți corect gramatical, cu diacritice.
Să nu vă înșelați cititorii. Dacă le spuneți în titlu un lucru, materialul trebuie să ofere ce ați promis. Și să nu scrieți tot ce vă trece prin minte, chiar dacă e în aceeași voce cu materialul. Exemplu: „De ce suntem fraieri când iubim? Aceasta poate fi o întrebare retorică…” (emmazeicescu.ro)
Apoi, după ce ați terminat de scris, lăsați materialul „la dospit” câteva ore sau cereți-i o părere unui prieten înainte de a-l publica. Eu așa fac.

Comentarii