toamnă




va ploua o mie de ani.
ploaia va cădea dinspre pământ
înspre cer.
în coregrafie, s-ar exprima
imitând zborul cu capul în jos,
mâinile întinse lateral făcând valuri în aer,
arătând cât de vacant este cerul
încât să își procure ploaia de la pământ.
picurii străbat drumul:
jumătate aer,
jumătate mișcări de zbor precum e înotul pe spate.

câteva frunze stau pe o creangă.
cele care absentează seamănă cu contacte
smulse cu degetul mare
din agenda telefonică.
la fiecare delete se aude un ton bâldâbâc.

cerul știe:
mă suni și începe să plouă din telefon.
dacă nu răspund, va mai ploua o mie de ani.



Dacă nu puteți rula fișierul, îl puteți accesa de AICI.