Comic involuntar! Traian Dobrinescu: „Femeia avea de toate înăuntru”


Prima pagină din cartea lui Dobrinescu
(faceți click pentru a mări)

În urmă cu câteva luni, la Oradea, Traian Dobrinescu își lansa cartea Nu te opri, nu te întoarce. Nu am cumpărat-o, dar am primit gratuit un exemplar din Cei morți înainte de moarte, Editura Aius, 2013. Pe copertă scrie că e un roman, dar pentru cine are câteva lecturi la activ (iar domnul Dobrinescu nu îi este prieten în șleahta scriitoricească), sigur e un caraghioslâc. Iar de vină nu e povestea romanului, vinovat e autorul. Nici titlul nu e bun pentru secolul XXI, e ca-n Evaghelia după Matei, cap. 8, v. 22.
Corectură pe prima pagină imaginați-vă ce se află pe celelalte 315 pagini! de sus în jos și de la stânga la dreapta (vezi imaginea alăturată):

  • puțini vor avea privilegiul să afle adevărul

o   Un căutător al adevărului, carevasăzică, are privilegiul de a-l găsi. Câtă înțelepciune în asta! Eu aș fi folosit cuvântul prilejul.

  • se zvonea despre o femeie adusă în oraș și păzită cu mare grijă

o   Ceva se zvonea despre cineva. Atât? Suntem în ceață. Oare enunțului nu îi lipsește ceva? Rescriu enunțul: „Se zvonea CĂ o femeie a fost adusă, cu trei luni în urmă, în oraș, și CĂ e păzită cu mare grijă”. Iar când se folosește DESPRE, trebuie să se cunoască subiectul conversației. „Se zvonea despre Maria” și nu „se zvonea despre cineva (o femeie)”. Ceva se zvonea despre cineva... Imprecis despre imprecis. Cândva se zvonea că undeva, cineva... și atât.

  • alții erau de părere

o   Nu seamănă a proză. „Alții erau de părere”... E ca și cum un reporter relatează o faptă, iar opinia localnicilor este că femeia instigase la revoltă. Corect ar fi „alții credeau” sau „alții au auzit zvonuri că”. Și cum puteau avea păreri despre ea, din moment ce nu știau aproape nimic despre... ea? „Un adevărat mister s-a urzit în jurul ei” scrie mai sus cu un rând. Ei aveau păreri despre lucruri misterioase, pe care nu le cunoșteau încă!

  • pretindeau a ști

o   Infinitivul e de evitat în interiorul enunțurilor, dar asta nu-i o regulă, desigur, pentru cine nu ține la muzicalitatea limbii române. La fel de corect e și perfectul simplu. Știuși asta?

  • începuse să facă publice obiceiuri

o   Unii au obiceiul de a se scărpina cu dosul palmei. Dacă este cineva care „face public obiceiul” acesta, oare înseamnă că se scarpină cu dosul palmei în public? Eu aș fi scris: „a început să (și nu începuse să, s-s, șarpe sâsâit) facă publice POVEȘTI despre obiceiuri și scene din Casa Conducătorului”. De Paști, poate Conducătorul avea obiceiul să înverzească ouăle, nu să se le înroșească.

  • era frumoasă și tocmai de aceea paznicii erau schimbați

o   De aceea? De ce? Nu se înțelege. Încercau să o violeze? Sau era o zână rea? Mureau oamenii dacă îi vedeau frumusețea? De ce? Poate explicația vine la punctul următor.

  • femeia avea de toate înăuntru

o   Femeia avea înăuntru: carne, ficățel marinat, varză mărunțită, ceapă roșie cu ulei și oțet, cartofi pai și muștar. Femeia avea de toate înăuntru, ca o șaorma cu de toate. Femeia era, de fapt, un piept umplut, copt la cuptor. Femeia avea înăuntru chiar și o foarfecă. O uitase acolo bucătarul. Avea de toate.

Traian Dobrinescu
  • îi lipsea libertatea

o   „Femeia avea de toate înăuntru, dar îi lipsea libertatea de a părăsi apartamentul pe care îl ocupa”. Mie îmi lipsește gustul clătitelor cu gem. Le-aș mânca, dar nu îmi mai permite condiția fizică. La 23 de ani mi s-a dat peste cap metabolismul, deși mănânc la fel de puțin, „unii sunt de părere” că din cauza revoltei. „Un adevărat mister s-a urzit în jurul” burții mele... Corect ar fi fost: „femeia (ar trebui să i se spună altfel la acest stadiu în text, nu doar identificată după sex, poate doamna misterioasă) nu ducea lipsă de nimic ÎN AREST, doar de libertatea de a hoinări departe de apartamentul pe care îl ocupa”. Nici mie nu-mi place să stau toată ziua acasă, oricine poate empatiza cu asta, or scriitorul caută să stârnească empatia în cititor, nu-i așa? Atunci putem spune că textul „are tot ce îi trebuie” să fie publicat „și nu îi lipsește decât” semnătura pentru începerea procesului de editare.

  • apartamentul pe care îl ocupa la ultimul etaj

o   Asta sună ca și cum apartamentul era cât tot blocul, iar dânsa îl ocupa doar la ultimul etaj. Zgârcenia nu-i o virtute! Un cuvânt în plus rezolva totul: aflat. „Apartamentul pe care îl ocupa, aflat la ultimul etaj” nu lasă loc de îndoieli și interpretări răutăcioase ale gușaților. Câte lucruri greșite mai pot fi într-o singură frază?

  • scara fusese evacuată

o   Vă voi face o mărturisire. Cineva drag mie a căzut de la o înălțime de trei metri și a murit. Voia să urce-n podul casei după fasole uscată. De perete era sprijinită o scară de lemn. S-a lovit la ceafă, săraca. S-a urcat pe scară și... „fusese evacuată”. Fie-i țărâna ușoară!

  • Ei, cum să crezi așa ceva?!

o   Nu că nu ne-am fi întrebat la fel despre cine-l ține-n brațe p-ăsta, dar ne mai întrebăm și CINE povestește toate astea încât să își facă o opinie. Am răsfoit cartea, nu am găsit. ETHOSUL nu se împlinește. De ce naratorul are dreptul să povestească, ba chiar are dreptul la opinie? Cu ce e îndreptățit? Cine e? Nu ne-a lăsat impresia că e basm popular, pe copertă chiar scrie că e roman...

  • nimic nu părea sigur din ce se vorbea

o   Sigure pot fi asigurările, pronosticurile, dobânzile, dar zvonurile, adică tot „ce se vorbea”, nu pot fi sigure sau nesigure, ci doar adevărate sau false.

  • exilată în oraș

o   Am mai citit o carte, scrisă de un ziarist care răspunde la numele de Anițaș, în care personajul principal „își ducea viața în liniște, retras în inima satului”. Oamenii se retrag la margini și periferii, așa cum exilele înseamnă alungări. Nu am mai auzit de nimeni să fie exilat în oraș, Romeo al lui Shakespeare nu ar mai fi trăit scena de la balcon dacă era exilat în oraș. Eventual, „nimic nu părea să fie ADEVĂRAT din ce se vorbea ÎN ORAȘ despre femeia exilată”. Topica e foarte importantă. De exemplu, azi e „Ziua Mondială fără Mașini”, în engleză „Car Free Day”, și nu „Ziua Mondială a Mașinilor pe Gratis”, „Free Car Day”.

  • nu s-a mai auzit nimic [...] în afara ușii

o   Izolație fonică! Sau ușa scârțâia?

  • poate s-a auzit numai faptul că noii gardieni nu mai făceau de pază

o   Dacă „poate s-a auzit”, adică „poate s-a zvonit”, înseamnă că logica frazei se prăbușește. Dacă nu s-ar fi zvonit, nu aș fi spus că s-a auzit fiindcă nu aș fi auzit. Nu trebuie să studiezi disciplina numită pragmatică să simți asta.

  • de când i s-au schimbat paznicii milițieni de la ușă, cu cei mai temuți dintre temuți, [...] noii gardieni nu mai făceau de pază în afara ușii

o   Lipsește un cuvânt: vechii. De când i s-au schimbat VECHII paznici... O cere chiar și virgula, chiar și NOII gardieni o cer în frază...

  • orașul pândea încordat

o   Cernobâlul e complet gol. E un oraș complet gol. Imaginați-vă că orașul acesta pândește... Pe vremuri, localnicii se pândeau unii pe alții, dar acum orașul pândește încordat. Vremurile se schimbă. Pe vremuri de secetă, copacii îi pândesc pe câini... O fi de la radiații!

Nu doar greșelile sunt problema. Discursul e slăbuț. Acest autor, mai nou, publică la Polirom și e lăudat de N. Manolescu. „Ei, cum să crezi așa ceva?!” Mă bucur că nu am cumpărat nicio carte a sa.