Ce e un premiu fără laureați



Bob Dylan a scos de pe site-ul său titlul de Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură și păstrează tăcerea în privința deciziei (link). Asta ne poate spune multe și despre ce înseamnă azi premiile literare. Pe când scriitorii români visează la un Nobel mai mult decât la loto 6/49, probabil Bob Dylan a fost pur și simplu obosit. I s-a reproșat că nu ar merita Nobelul, însă când ești Bob Dylan, replica este: Nobelul nu mă merită pe mine.

Bob Dylan nu este primul care refuză acest premiu. Sartre și Einstein l-au mai refuzat și se zvonește că și Emil Cioran: „eu scriu despre neajunsul de a te fi născut, voi vreți să mă premiați pentru asta?” (vezi referință AICI, pag. 15 a revistei de la link). Ar fi mai bine să nu se mai dea premii literare. Nichita Stănescu a ratat Nobelul înainte de a-i fi înmânat. Apoi Academia Română l-a făcut membru postmortem (n.n. a băgat mortul în casă), ca și cum defunctului i-ar mai păsa de onoruri. Literații ar trebui să fie mai buni decât personajele lor.

Înainte, se spunea despre cineva care a primit Premiul Nobel că este laureat, acum se spune că este câștigător. Ca la loto. Personal, îmi place mai mult Man Booker Prize decât Premiul Nobel pentru Literatură. Din Colecția Nobel de la ziarul Jurnalul Național, abia un sfert dintre cărți mi-au plăcut. E un premiu politic, nu îți poți explica altfel cum cărțile anoste ale scriitoarei Toni Morrison au atras atenția Comitelului. Azi se dă într-o țară, mâine în alta.

Poate că Premiul Nobel pentru Literatură ar trebui desființat. E precum inelul din Stăpânul Inelelor, are multă putere, dar face mai mult rău decât bine: este dat la bătrânețe, când nu mai ai ce face cu banii premiului (aproape un milion de euro) și creează mai multă dezbinare decât dialog. Dacă un scriitor român l-ar primi, ar trăi 500 de ani, i-ar prelungi viața și l-ar preface-n Gollum.

De fapt, e ușor să primești Nobelul, dacă știi rețeta. Chiar și dvs. puteți lua unul. Și Dumnezeu s-ar califica pentru unul: istorie (pentateuh), versuri (psalmi), filozofie (ecleziastul) etc. La noi, la români, Nobelul e precum sunt strugurii acri ai vulpii, pe când altor scriitori din lume li s-a acrit de beții.
Iar dacă-n premii se măsoară un artist, vai de noi, că am trecut prin cărți precum gâsca prin apă. Și oare cine e mai mare: cel care dă premiul sau cel care îl primește?

Comentarii