O stranie întâmplare cu un om al Bisericii


În urmă cu mai bine de 10 ani, fiindcă acasă nu aveam televizor din cauză că am crescut într-o familie ultra-ortodoxă (sinonim cu habotnică), iar în Satu Mare, Cinematograful Victoria s-a închis, nu aveam unde să vedem filme. Cinematograful Luceafărul era demult închis, ultimul film pe care l-am văzut acolo a fost Regatul de foc cu Christian Bale. Așadar, pentru a vedea filme, împreună cu fratele meu mai mare decât mine cu șapte ani, veneam cu trenul aici, la Oradea, unde m-am stabilit abia în studenție, sau la Baia Mare. Întâmplarea pe care o voi povesti a avut loc la Baia Mare.
La Baia Mare, ultimul film pe care l-am văzut cu fratele meu a fost Regele Scorpion, cu Dwayne Johnson.  Eu și fratele meu coborâm din tren și ne îndreptăm spre locul unde știam că se află cinematograful, dar nu-l găsim. Ne învârtim în jurul clădirii, niciun semn că acolo ar fi un cinema.
Îl întrebăm pe primul domn care ne iese în cale, un domn cărunt, la vreo 60 de ani, unde se află cinematograful.
-                    Păi ăsta e! ne răspunde el.
-                    Dar noi nu vedem niciun afiș, i-am zis.
-                    Să-l fi închis? se întrebă. Dar voi doi de unde sunteți?
Noi îi spunem că suntem de la Satu Mare, el aude Satu Nou, care e o localitate lângă Baia Mare.  Ne spune că el știe toate satele, că el umblă des prin județ cu treburi de la Protopopiat. Ne dezvăluie că a fost cantor.
-                    De unde din Satu Nou?
-                    De lângă fântână, am spus eu cu gândul că fiecare sat are o fântână publică.
-                    Voi îl știți pe Mărie?
-                    Păi Mărie n-a murit?! spuse frate-meu, să scăpăm odată de el și am dat să plecăm.
-                    A murit? se miră cu un tremur în glas și imediat i s-au umezit ochii.
-                    Noi știm că Mărie a murit, am subliniat eu.
-                    Ăla de lângă fântână? căuta să se agațe de orice.
-                    Aceea, zice frate-meu. Boală venerică. Hai, Theo, să ple...
-                    Vai de pula mea! îl întrerupe pe frate-meu. Odihnească-l Dumnezeu!
Prima dată am crezut că omul e un agramat, că Mărie e nume de femeie, dar aflăm, din vorbă-n vorbă, că Mărie era un bărbat muieratic. Nu reușeam să scăpăm de el, tot mai avea ceva de întrebat sau adăugat. Bătrânul era în aceeași măsură de îngrijorat pe cât de șocat fiindcă Mărie a fost un om bun:
-                    La viața mea, tot ce-am prins, bărbat, femeie, am futut. N-am ținut cont. Dacă-ți place, dă-i înainte!
Ne mai mărturisește că el i-a făcut preoți pe mulți, că au ajuns departe cu ajutorul lui.
-                    Măi, îl bruschează pe frate-meu, tu ce școală ai terminat?
-                    Zidărie.
-                    Las-o-n pula mea de zidărie! Îți place ție să stai cu var și mortar în nas?
-                    Nu.
-                    Păi hai la Teologie. Pun eu o vorbă bună. Îi știu pe toți. Te fac popă cât ai zice pește.
Se întoarce către mine:
-                    Tu nu vrei să fii preot? Pâine bună. Uită-te, așa slăbuț cum ești... Măi, voi doi semănați ca două picături de spermă.
-                    Mda. Eu vreau să mă fac medic.
Pe atunci am visat să fiu medic, până în clasa a noua, când am fost ascultat în prima oră de biologie și mi s-a dus naibii visul cu prima notă de trei din viața mea, că celula procariotă se pare că era foarte importantă și eram obligați să învățăm din zece manuale, să găsim diferențe de informații, apoi să venim noi la școală cu curiozități și întrebări. Așa e ușor să fii profesor. Paranteză închisă.
-                    Stomatolog? mă iscodește bătrânul.
-                    Nu. Chirurg.
-                    Pfai, prostule, fă-te stomatolog, că se câștigă bine și ai cabinetul tău, nu te duci la spital, între toți babalâcii, iar până să ajungi medic deplin, zeci de ani vor trece.
-                    Sau medic de oase.
-                    Aia mai merge. Dar vă fac eu popi pe amândoi. Gândiți-vă. Ocazie unică în viață. Unde ne întâlnim să discutăm la o cină?
Ne uităm la el, avea o cruce mare sub cămașă, împodobită cu pietre. Stabilim unde și când ne întâlnim și ne facem cruce și pe spate că am scăpat de el. Nu ne-a mai trebuit niciun film.
Straniu, frate-meu s-a lăsat imediat de meseria de zidar și a făcut seralul tehnic la Oradea, care se pare că i-a fost de mai mult folos decât zidăria. Azi e barman și face cocktailuri. Ne-am întors după câțiva ani la Baia Mare și ne-am uitat la filmul The Omen: 666, lansat pe data de 06.06.2006, despre nașterea Anticristului, naștere asistată de un om al Bisericii. Dacă mă-ntrebați pe mine, eu cred că deja l-am întâlnit și a vrut să mă popească...

Comentarii