Ce-i cu libertatea în secolul XXI?

Libertatea s-a prefăcut
în statuie de piatră și e confortabilă așa.

 Mi se pare că libertatea ni se bagă pe gât cu forța. Mulți zic că libertatea e gustoasă oricum ar veni, însă în gura mea are un gust vechi: „dacă nu ești liber așa cum îți spunem noi, o pățești.” Boierimea nouă, firește, are alte libertăți. Din păcate, pentru unii, ideea de libertate se reduce la a-ți dezveli sânul în public.

Să fii azi un luptător pentru libertate a ajuns să însemne să fii feminist, activist pentru drepturile omului, anti-globalizare, iubitor de animale și contra încălzirii globale; să transformi dintr-o revoluție un pretext de socializare: știai că planeta se duce de râpă, dar apropo, sora ta are parte de încălzire globală? 
A devenit important doar să părem rebeli și ne este permis să sfidăm puterea  atâta timp cât nu facem o schimbare reală.
Ca ființe conștiente, se pare că încercăm mereu să găsim un rost de a trăi, or dacă nu-l avem, ni-l inventăm, dar niciodată nu putem scăpa de trecut când ne gândim la un asemenea rost. Astfel că feminismul este deseori o refulare a experiențelor neplăcute cu bărbații, lupta pentru drepturile omului se reduce la alăptatul în public și un share pe facebook despre Martin Luther King Jr., suntem anti-globalizare dar e k-lumea să uiți limba maternă, iubim animalele, însă numai pe cele drăguțe de casă, iar încălzirea globală e OK vara, dar nici iarna nu-i rea, că e mai mică plata facturii la încălzire.
Până și canalele prin care ar trebui să ne exprimăm sunt înglobate în sistem și fac parte dintr-un spectacol prin care privitorii ajung să nu se simtă singuri, în timp ce vorbitorul își spune oful. Pleacă toți acasă și nu se schimbă nimic. Nici ieșirile în stradă nu mai schimbă nimic, mărturie stau manifestațiile post-Colectiv
Arhitecții ideii noi de libertate sunt conștienți că oamenii vor doar să fie ascultați și atât. Se limitează la catharsis, fără a se recurge la acțiuni.
Alții înțeleg prin libertate lupta contra acestei conformități: pur și simplu iau pușca și omoară la întâmplare, crezându-se eroi, sau se detonează în public. Violența le dă un sentiment de purificare. Întrebați de ce se sinucid, ei susțin că sunt scârbiți să li se spună să fie corecți politic, să aibă grijă ce mănâncă, să nu își iubească prea mult țara, cu alte cuvinte, o serie de norme și reglementări de tip vestic.
Nu poți fi liber fără să-ți înțelegi libertățile. Libertatea de secol XXI e una falsă și simțim că ne exercităm acest drept cumpărând produsul X în loc de produsul Y. E o non-libertate. Cultura aceasta a individualității ne-a zăpăcit atât de tare încât nu putem vedea că nu suntem ființe independente, cum ne place să credem, ci doar niște peștișori învârtindu-se fiecare în acvariul său mic, iar succesul e măsurat în cât de repede consumi oxigenul din apă. Suntem atât de divizați încât foarte greu ne putem ajuta unii pe alții.
Avem libertatea de a face tot ce dorim, cu excepția faptului de a afla ce se petrece în spatele plăcerilor consumeriste. Pe facebook, de exemplu, nu primim decât recomandări de postări pe subiecte atent selecționate, care nu ating nimic important: cum să te înțelegi mai bine cu pisica ta. La fel e și traficul către bloguri, rezultatele căutărilor sunt clasate de motorul de căutare.
Libertate nu ar trebui să însemne doar să faci ce vrei fără a-l deranja pe aproapele tău, libertate ar trebui să însemne explicarea deciziilor care se iau în numele nostru; nimeni nu stă să ne spună ce implicații are introducerea unei noi legi. Ce e acordul TISA? Nu știm, nu ne-a explicat nimeni, dar s-a votat.
Azi nu mai ai libertatea de a învăța din greșeli deoarece cu toții așteaptă să greșești, să treacă peste tine. De pildă, o noapte de pomină te poate urmări toată viața.
Suntem ființe empatice, ne folosim talentele să ne conectăm unii cu alții, să învățăm din greșelile noastre sau ale altora, să intrăm în competiție și să ne ajutăm la nevoie. Orice sistem care are perversitatea de a deforma aceste lucruri ne limitează.
Or când vrem să înlăturăm aceste limitări, ni se orchestrează o catastrofă națională încât tot ce ne mai putem dori nu e libertatea, ci doar ordinea și ajungem chiar noi să-i rugăm pe cei aflați la putere să ne citească mailurile, să ne asculte telefoanele sau să vândă țara străinilor.

Comentarii