Nu avem forță de muncă, dar nu vrem oameni

HeR Fuhrer

- Ați greșit salariul cu un zero.
- Dimpotrivă! După scorul dvs. IQ,
credeam că știți că vom face greșeala asta!
Îmi amintesc de un interviu la o firmă de advertising în care un băiat mare mă întreba ce planuri am pentru următorii 10 ani... El nu își amintește unde era în urmă cu 10 ani, că avea 8 ani pe atunci, iar eu eram deja pe piața muncii de doi ani. I-am răspuns că n-am planuri pentru următorii 10 ani, mi-e goală agenda, vreau doar să fiu OK...
Sigur că a insistat să fiu de acord cu el – ca un dictator –, nu am căzut de acord (a se citi: nici n-a vrut să asculte ce am de zis) și mi-a arătat ușa. Cum să am asemenea planuri? Acum 10 ani, nici nu existau meseriile de acum, nici nu existau telefoane deștepte care necesită noi meserii să fie întreținute. Ba da, uite, băiete, voiam să-i spun, dar n-am mai apucat, azi am chef să-l fac pe Dumnezeu să râdă și voi încropi un plan pe următorii 20 de ani! Vreau doar să fiu OK” nu i s-a părut un plan adecvat.
Două săptămâni mai târziu, patronul se plângea pe Facebook că nu are forță de muncă, românii sunt leneși etc. Iar eu îl acuzam în comentarii că vina îi aparține deoarece nu se implică suficient în afacerea lui. Sigur că mi-am primit o rundă de înjurături, dar nici el nu voia să asculte ce am de zis, anume că ar trebui să participe activ în procesul de selecție al angajaților. Dacă ar fi participat, poate ar fi văzut că HR-ul e făcut din tineri îmbătați de putere. Nu numai în firma lui, din păcate, ci aproape peste tot.

Munca pe nasturi

La un alt interviu am fost ridicat de pe scaunul pe care mă aflam, deși era o masă rotundă, că „era al ei”. Sala goală, 10 scaune, eu primul, așteptând-o. Biata, n-a învățat-o mama să nu se pună pe scaune calde și toalete publice, că poate lua paraziți intestinali. M-am resemnat imaginându-mi tot felul de scenarii de ce i-ar plăcea lucrurile calde, de la mâncare preîncălzită în gușă, până la un iubițel fierbinte.
Desigur, când a venit runda întrebărilor, am întrebat care e remunerația. Asemenea întrebări nu se pun la interviu. Dar când se pun? Eu muncesc pentru bani fiindcă în acel timp aș putea citi o carte frumoasă-n parc. Nu se predă în școala aia de HR că omul care muncește pentru bani, muncește cel mai bine? La ce se așteaptă? Să spun că voi munci din plăcere pentru o companie despre care nu știu nimic?! Dacă aș munci pe gratis și aș zbârci ceva, aș mai putea fi tras la răspundere? Poate că în compania aceea sunt plătiți cu nasturi.

Meseria liberală e gratuită

Pentru că râsul și plânsul sunt gratuite, oamenii se așteaptă ca actorii să lucreze ca voluntari. La urma urmei, contribuția a fost a spectatorilor, ei au râs, ei au plâns, ei și-au mișcat mușchii abdominali și cei faciali, ei au ars caloriile.
La un moment dat, nepotul meu, după ce a văzut un film cu Gulliver, m-a întrebat dacă actorul va mai fi plătit, că doar Gulliver a visat totul și a fost totul în capul lui, toată aventura aia din Liliput, abia dacă a jucat vreo cinci minute în tot filmul: când s-a pus la culcare și când s-a trezit...
Din experiență spun că, pe design grafic, unii au senzația că doar dau câteva click-uri și se face singură coperta. Dacă e făcută pe calculator, calculatorul face coperta, nu? Cineva mi-a zis odată că scriitorii adevărați scriu cu cerneală și hârtie. Credeam că-i un nostalgic. Însă nu m-am așteptat să-mi spună că acela nu e scriitor adevărat care scrie pe calculator deoarece calculatorul face toată munca. Omul se referea la sugestiile de cuvinte pe care le dau editoarele de text...
Dacă aș merge pe sugestiile automate de cuvinte nu știu dacă aș fi un om banană și sănătate și noroc la mare cu copiii au ajuns cu bine acasă... Coerent. Nu știu dacă aș fi coerent.

Robota din plăcere, remunerată la fel

Sunt unele firme care au o politică sucită și anume că, dacă muncești din plăcere, e un avantaj, iar asta trebuie să se simtă la salariu: să fie mai mic. De exemplu, dacă ești inginer și îți place matematica, să fii plătit cu 1.500 lei pentru că muncești ce îți place, în timp ce colegii tăi sunt plătiți tot cu 1.500 lei, pe motiv că munca lor nu este atât de importantă încât să merite un salariu mai mare. E o mentalitate mefistofelică.
Dar dacă tot ești expert și faci o muncă din plăcere, arată-ne că ești expert și fii stahanovist! Fă de 14 ori norma cerută! Ce fel de specialist ești tu? Asta a fost întrebată soția mea la un interviu, apoi i s-a dezvăluit și programul de lucru: 8-9,11-13, 15-17, 18-19, 20-21, 22-23. Sunt 8 ore de lucru și e legal. Doar orele de vârf! Oare când are dreptul să își ia pauză?

Tom Macaragiul

După ce cei de la HR se plâng că nu au candidați, cei care se prezintă la interviu sunt supuși la... teste de inteligență. Teste IQ pentru postul de casieră! Nu, nu e o glumă, există o firmă Super de Pariuri care practică asta. Și nu e singura. Se practică, mai nou, în toate domeniile, și la macaragii. Dacă unul de la HR nu-și dă seama unde-i locul fiecărui candidat, din primul minut de conversație, el însuși ar trebui să-și dea un test IQ.
Așa că, pe când așteptam să intru la o firmă de HR la a doua tură de interviuri (o altă chichiță de tip occidental care nu se pretează pe România reală), un Dorel cu palma tăbăcită ieșise plângând, că el voia să lucreze macaragiu și nu știa care număr e în plus în seria: 1, 3, 4, 5, 7, 9. Zicea printre lacrimi: eu vreau doar să iau o greutate, s-o mut de colo până colo. Asta făcuse 25 de ani. L-am oprit să-l întreb, de aceea știu de cât timp era macaragiu. Și nu mi-a venit să-mi cred urechilor că tipa de la resurse umane l-a întrebat, probabil din inerție, veșnica întrebare: unde vă vedeți peste 10 ani... În temeteu! răcni Dorel și ieși. Sunt sigur că nu asta răspunse la interviu, dar asta voise cu tot dinadinsul. Am început să-mi fac probleme dacă pe mine m-a nimerit bine aceeași tipă care l-a confundat pe Tom Macaragiul cu Toma Caragiu. M-am întrebat dacă pe mine nu mă va lua drept Toma-ca-Gagiul. Și m-a luat.
Mi-au zis să aleg între a lucra în HR
și a fi un mascul
de sirenă. Am ales să fiu siren. YOLO.

Concluzie

Se dorește transformarea României într-un stat occidental, dar nu pentru progres, ci pentru lene. Forme fără fond. Da, pentru lene. Ca toți să muncească în birouri, să existe o falsă piață a muncii în care cinci specialiști iau interviuri și doar patru candidați așteaptă la ușă. Și, oricum, tot la gheșefturi se ajunge, că posturile bune-s date. Asta luând în considerare că există un portal de HR pe țară unde CV-urile zboară dintr-o parte-n alta ca și cum confidențialitatea nu există. Te trezești sunat de firme la care n-ai aplicat.
Și care e situația reală? Situația reală e că dacă vreau să trag înregistrarea unei chitare pentru o piesă, că am în lucru un proiect secundar muzical, mi se cer 1.000 $ plus drepturi de autor. Același proiect îl pun pe soundbetter.com și primesc cinci oferte în cinci minute, iar cea mai ieftină colaborare e 50 $, fără drepturi de autor. Da, 50$, dar dacă chitaristul acela înregistrează 10 piese pe zi, face 500 $. Așa se fac banii. Probabil, la noi, egoul costă restul de 950... Cu toată selecția HR, piața muncii e praf, iar de vină e, în mare parte, HR, care lucrează numai de dimineață, când toți sunt la lucru. Oare poți lipsi de la serviciu pentru 10 interviuri de dimineață?
Cuvântul dat de HR e apă de ploaie. Nu te poți baza pe el. Pe soția mea au pus-o să își facă analizele, cont bancar, tot tacâmul și să meargă să semneze contractul, iar când a ajuns acolo, i s-a zis că au luat pe altcineva. Puteau măcar s-o anunțe-n prealabil. Pe banii cui a făcut analizele? Pe banii cui a făcut drumurile? Pe banii cui a refuzat alte interviuri? Vrem să fim ca occidentalii, dar fără să suferim consecințele. Unde vedeți România peste următorii 10 ani?

Comentarii