Halal libertate!


Mi se pare că libertatea ni se bagă pe gât cu forța. Mulți zic că libertatea e gustoasă oricum ar veni, însă în gura mea are un gust vechi: avem libertățile pe care boierii le „serveau” vasalilor în urmă cu două secole, și nu libertăți de care avem nevoie pentru aceste vremuri. Din păcate, pentru unii, ideea de libertate este exprimată prin a-și dezveli o țâță-n public.

În acceptul greșit de azi, să fii liber înseamnă să fii feminist, activist pentru drepturile omului, anti-globalizare, iubitor de animale și contra încălzirii globale. Înseamnă să transformi dintr-o revoluție un pretext de socializare: știai că planeta se duce de râpă, dar apropo, ce mai face sora ta?
Ca ființe conștiente, se pare că încercăm să găsim mereu un rost de a trăi, or dacă nu-l avem, ni-l inventăm, dar niciodată nu putem scăpa de trecut când îl concepem. Astfel că feminismul a ajuns (deseori, din păcate) o refulare a experiențelor neplăcute cu bărbații, lupta pentru drepturile omului se reduce la alăptarea în public și un share pe facebook despre Martin Luther King Jr., suntem anti-globalizare dar e k-lumea să îți uiți limba maternă, iubim animalele, însă numai pe cele drăguțe de casă, iar încălzirea globală e OK vara, dar nici iarna nu-i rea, că nu mai trebuie să pornim caloriferul.
E ca și cum până și canalele prin care ar trebui să ne găsim libertatea sunt înglobate în sistem și fac parte dintr-un spectacol prin care privitorii ajung să nu se simtă singuri, în timp ce vorbitorul își spune oful. Pleacă toți acasă și nu se schimbă nimic. E un soi de libertate în care ești liber în pătrățelul tău și te lași călcat în picioare până nu mai rămâne din tine decât un pătrățel, e o libertate conformă. Arhitecții acestei culturi a noii idei de libertate știu că oamenii vor doar să fie ascultați și nu țin morțiș să se pună în practică nimic odată ce și-au spus oful. E o formă de catharsis. Alții pur și simplu iau pușca și omoară la întâmplare, crezându-se eroi, sau se detonează în public.
S-a ajuns până într-acolo încât guvernele nu-și mai fac datoria, pe motiv că se ocupă de apărarea libertăților fundamentale ale cetățenilor. Iar oamenii par preocupați de asta mai mult decât dacă au mâncare-n frigider sau drumuri asfaltate. Și tot nu suntem liberi.
Suntem liberi să facem ce dorim, cu excepția faptului de a afla ce se petrece în afara plăcerilor consumeriste. Pe facebook, de exemplu, nu primim decât recomandări de postări pe subiecte care nu ating nimic important, de pildă cum să te înțelegi mai bine cu pisica ta. La fel e și traficul către bloguri, rezultatele căutărilor sunt atent clasate de motorul de căutare.
Libertate nu ar trebui să însemne doar să faci ce dorești fără a-l deranja pe aproapele tău, în libertate ar trebui să ni se explice deciziile care se iau în numele nostru. Or când vrem mai multă libertate, ni se orchestrează o catastrofă națională încât tot ce ne mai putem dori nu este libertate, ci doar ordine și ajungem chiar noi să-i rugăm să ne citească mailurile și să ne asculte telefoanele.

Comentarii